Prima carte ultima carte

prima carte ultima carte - cand scrii ce visezi

Aseara am venit acasa intr-o fuga sa caut ceva. Am avut o zi plina de ganduri naive si amintiri din copilarie. Mi-a revenit in memorie  o carte care ma amuza teribil cand eram mic si anume „Recreatia mare” de Mircea Sintimbreanu. Cred ca am citit-o de zeci de ori pe atunci. Am inceput sa caut raft dupa raft, carte cu carte in speranta  ca o voi regasi. Am ramas insa cu gandurile si cu biblioteca rascolita si nu am gasit-o. Parca a intrat in pamant. Oare ce am facut cu acea carte? Usor dezamagit, cu intreaga podea plina de carti, m-am intins intre ele pentru ca  simteam nevoia sa citesc si sa-mi umplu mintea de cuvinte cu talc.  Am ales la intamplare si intreg corpul mi s-a cutremurat.

Gasisem o carte  care m-a marcat, atunci cand am citit-o. Aveam vreo 14 ani si multe fraze din carte au ramas un mister la varsta aia pentru mine. Autorul cartii, un pusti la 17 ani ma uimea de pe atunci cu o terorie de viata absolut ingenioasa.  Mi-am format astfel idea ca la 17 ani lumea se maturizeaza brusc renuntand la copilarie. Tot atunci mi-am propus sa recitesc cartea dupa ce voi deveni major. E o carte scrisa din trairi proprii si din povesti spontane. „Când n-am un lucru, mi-l fac poveste. Şi atunci e ca şi când l-aş avea.” Asa scria el si nu puteam decat sa il cred pe cuvant si sa-mi intiparesc idea in suflet pe intreg parcursul vietii.

Cuprins de emotie
am inceput sa citesc, am savurat fiecare cuvant si am recitit pasaje intregi de doua sau chiar de trei ori. Acel om iubea viata. Acel tanar care a scris nu vroia decat sa traiasca. Sa traiasca iubind, sa iubeasca  tot ceea ce este frumos, sa scrie despre frumusetea vietii. „Vreau să nu moară nimic din ce e frumos în om. Şi în el totul este frumos.” Am inteles ca maturitatea nu vine deodata in mintea si trupul omului. Am inteles ca exista lucruri  care pot grabi un proces de maturitate. Am realizat ca e mai bine sa ramai copil decat sa te maturizezi brusc fortat de o o boala necrutatoare. Inconstient am inteles de mic ca nu trebuie sa uiti sa niciodata sa fii copil, si la fel de inconstient am stiut ca de la iubire la ura nu e decat un pas. Toate lucrurile astea mi le-a deslusit un copil aflat in pragul vietii, un adolescent care si-a dorit atat de mult sa  paseasca dincolo de acest prag impus de soarta.

El nu a vrut decat sa traiasca, „Aşa e viaţa, loveşte necruţător în toţi.”

Nu am putut lasa cartea
si dimineata m-a prins citind ultimele pagini cu mainile tremurande. Nu de oboseala ci de emotie… Stiam finalul si  incercam sa citesc  mai incet, din dorinta de a amana inevitabilul.
Cartea se termina cu puncte de suspensie. Punctele de suspensie sunt puse deobicei pentru a lasa loc de o noua idee, pentru a intui ceea ce urmeaza. Un autor cand termina o lucrare, un articol, o carte, isi aseaza multumit stiloul deoparte, se ridica si merge mai departe. Catalin Bursaci s-a ridicat  mai sus decat o sa ajungem noi vreodata. Pentru el punctele de suspensie au insemnat sfarsitul unei lupte cu viata.

Surprinzator, prefata cartii e scrisa de Mircea Sintimbreanu. Am pornit de ideea vesela de a-l citi si m-am ales cu o lectie de viata  aranjata in pagina de domnia sa, dupa moartea prematura a unui artist  ce nu a mai ajuns sa ne vrajeasca pe toti cu stilul lui, cu metafore si cuvinte simple. Am inceput ziua copil, visand la „Recreatia mare” si am incheiat-o intr-o maturitate deplina citind „Prima …(si) ultima carte”

*Pe internet  am gasit foarte putine lucruri despre Catalin Bursaci. Cateva citate din cartea lui le gasiti aici, insa daca vreti cu adevarat o lectie despre optimism, ar fi indicat sa faceti rost si sa cititi  intreaga carte din scoarta in scoarta.

125 thoughts on “Prima carte ultima carte

  1. … de unde se vede ca nimic nu e intamplator, chiar daca, uneori, ni se pare ca 'da!' Pornim spre "undeva" si ajungem "altundeva" fara sa ne dam seama ca de fapt acolo am ajuns unde am vrut sa ajungem. Ni se intampla, cred, tuturor. Multumesc pt. 'indrumari'… am citit, si mi-a placut! Mult spor la toate va doresc!!!

  2. am citit… am lacrimi siroaie pe obraji. mi-a placut. maine voi merge sa-mi reinnoiesc abonamentul la biblioteca si sper sa o gasesc.
    traieste viata intens!

  3. anelise – am dormit… destul de tarziu e drept, dar am dormit:d multumesc de grija. cartea e minunata.

    Doamna Elena- o carte buna se cere recitita mereu. multumesc.

    Teo dor – multumesc pentru respectul acordat. avem totusi varste apropiate. ar trebui sa vorbim la per tu. daca doresti, bineteles.

    G – ai capacitatea de a intelege anumite lucruri. sunt convins ca o sa iti placa cartea.

    Claudia – lacrimile isi au rostul lor, insa esential este optimismul dejat, lectia de viata pe care o primim direct in suflet dintre randurile cartii.
    multumesc mult.

  4. incet, fara graba, poti savura fiecare cuvant. nu trebuie neaparat sa iti propui sa termini o carte in cateva ore. important e sa incepi sa citesti si daca te prinde totul o sa vina de la sine. multumesc.

  5. Trecusem de copilarie cand am descoperit aceasta carte in biblioteca unei prietene si m-a impresionat enorm prin lectia de viata pe care o descopeream intre filele sale.Invatam de la un copil-adult!
    Chiar merita citita!

  6. Ai înţeles greşit. Aflasem de carte, care a apărut din voinţa mamei lui, cu banii şi pilele aferente, şi am sorbit-o dintr-o suflare, ştiind despre soarta băiatului. Doar în aceste circumstanțe mi s-a părut deosebită scrierea. Nu s-a făcut vâlvă ca să nu se facă rău artistei.

  7. Cum pot sa iti trimit cartea cand tu nu imi spui nici cum te cheama? :)) Multumesc. Din nefericire, carte asta a fost prea putin mediatizata, mai ales datorita perioadei in care a fost lansata.

  8. Anonim says:

    Am o veste buna.Am gasit cartea :))o voi primi in patru zile…cat despre mine …ai putea incerca sa-mi ghicesti numele…iti dau trei indicii : sunt avida dupa cunoastere (unii ar spune curioasa peste masura) , imi plac lucrurile simple si …ma cunosti din poze , in cazul in care ti-am atras atentia vreodata…incearca si joaca-te…e o provocare …ai trei incercari…si un premiu…

  9. Anonim says:

    Am uitat sa-ti spun ce e mai important…pentru o fractiune de secunda mi-a trecut prin minte ideea de a initia republicarea acestei carti…

  10. Anonim says:

    Voi afla care este motivul…daca parintii se impotrivesc , atunci as putea sa-i determin sa adopte o atitudine pozitiva…sper sa-i conving…
    In pozele mele , chiar daca avem ceva prieteni comuni (virtuali)…

  11. Anonim says:

    Dar daca vei ghici initiala numelui meu , as vrea sa nu-mi spui numele complet , ci sa incerci sa ma descrii asa cum ma vezi tu…si atunci , daca ma regasesc in descrierea ta…iti voi confirma ca sunt acea persoana la care te gandesti tu…k?

  12. Daca doreai sa te destainui o faceai de la inceput. Tocmai de aceea, am considerat provocarea si mai interesanta pentru ca stiu ca trebuie sa iti pastrez identitatea doar pentru mine.

  13. Intre noi fie vorba, nu am nici cea mai mica idee despre cine ai putea fi:)))
    (Sau poate nu sunt destul de inspirat in seara asta:P)As putea sa insist sa mai cer un indiciu pentru a privi in directia corecta?

  14. Sper ca nu te-am dezamagit spunand ca nu am nici o idee asupra identitatii tale in momentul de fata.
    E greu sa obtii raspunsuri cand nu stii ce intrebari sa pui…(ma mai gandesc un minut).
    In afara provocarii insa, ce se intampla daca prin absurd dupa cele trei indicii nu reusesc sa ghicesc?:))

  15. Anonim says:

    Iti voi darui cartea pe care tu o alegi…spune-mi , te rog , ce carte iti doresti foarte mult? iti garantez …am toate cartile in biblioteca (aproape toate)…

  16. Anonim says:

    NUU…taurii sunt cu picioarele pe pamant…eu sunt c capul in nori, dar nu mi-l pierd ,asa cum fac gemenii…deci nu sunt nici gemeni…incerc sa te ajut…IUBESC orasul IASI , e orasul ce-l port in suflet …imi plac foarte mult versurile…am doi poeti preferati :unul moldovean si unul ardelean…ambii au cochetat cu filosofia…

  17. Anonim says:

    Nu am vorbit niciodata …e prima noastra discutie…in afara de comentariile de pe blog , pe care mi-am permis sa le fac la postarile tale…

  18. E esential "locul" sau inca sufletul nu iti cere sa pleci? Sau poate nu doar pamantul te leaga? Sunt oameni, preteni, lucruri?
    Ce meserie ai? Sigur nu esti profesoara si nici critic literar. 🙂

  19. Anonim says:

    Radacinile mele sunt in Moldova…esential este ceea ce asteapta locul in care m-am nascut de la mine…sunt datoare inaintasilor mei sa-l dezvolt ,atat cat imi sta in putere …

  20. Anonim says:

    Da…lucrez cu oameni…oamenii din firma sau din afara firmei…depinde de situatie…teatru joc in timpul liber…cu mine…exersez…mi-am dorit f mult sa fac teatru , dar nu m-au lasat ai mei…aveau idei preconcepute…e adevarat , ei nu au nimic in comun cu arta

  21. Anonim says:

    Nu sunt din Iasi…orice loc are inaintasii lui…in cazul meu ma gandeam la bunicii si strabunicii mei care au murit in razboi, dar si la profesorii mei …care m-au format si mi-au dat identitate in marea de oameni…

  22. Fiecare din noi jucam teatru cu propria persoana. Ai citit articolul meu cu mastile, stii deci ca sutn de acord cu tine intr-un fel sau altul. E pacat cand parintii nu vad sau nu isi doresc sa vada potentialul copiilor.

  23. Anonim says:

    Nu sunt din Iasi…orice loc are inaintasii lui…in cazul meu ma gandeam la bunicii si strabunicii mei care au murit in razboi, dar si la profesorii mei …care m-au format si mi-au dat identitate in marea de oameni…

  24. Anonim says:

    Intr-un fel avem ceva in comun…orasul Roman..tu esti din Roman…eu nu sunt din Roman , dar cunosc persoane care vin de acolo…seful meu este din Roman…

Lasă un răspuns