sâmbătă, 15 mai 2010

Deseneaza-ti iubirea in suflet!

Padurea era deasa si frunzisul copacilor inchidea aproape ermetic orice privire catre cerul senin. Soarele scanteia printre frunzele verzi, picuri de lumina tresarind  din loc in loc prin desisuri, precum valurile marii peste plaja linistita. Ciripituri frenetice se auzeau de peste tot, alternand cu greieri care isi cantau inceputul prematur de vara. Carari serpuind se plimbau printre copacii seculari si noi ne rataceam impreuna tinandu-ne de mana. Alergam si dansam printre misterele padurii luminati de frumusetea  sufletelor noastre tinere. Ne pierdeam adesea intr-un sarut si poate mai mult, visand fara sfiala la iubirea eterna. Nu aveam frica, nu aveam jena, nu eram decat doi copii frumosi si indragostiti. Ne iubeam langa un copac preferat sau langa altul proaspat cunoscut si nu ne mai saturam nicicand de savoarea trupurilor noastre. Natura ne dezmierda si ea tresarind in jurul nostru cu fluturi multicolori. Padurea ne era casa. Coroana de frunze era acoperis si vietatile din jur ne erau prietenoase. Zile treceau si nopti albastre la fel. Timpul era infinit si noi nu existam decat unul pentru celalalt.
 Pana cand, intr-o zi de iubire am vrut sa ne agatam de timp si sa marcam un semn al dragostei noastre pe pamant. Sa renuntam la joaca si sa  devenim seriosi. Iubirea  doar in noi nu parea sa mai fie deajuns. Nu am vrut sa ne obosim gandindu-ne la consecinte. Dorinta de a ne pune in evidenta ne-a inchis ochii si mainile au desenat tremurande de iubire. Primul copac secular ce ne-a iesit in cale si-a lasat scoarta sa fie incrustata  cu simbolul unei iubiri efemere. 
Ne-am privit zile si nopti isprava facuta, acea inima mare infipta din dragoste in  trunchiul batran  al arborelui  care ne-a vegheat fara sa spuna la nimeni. Ne-am rasplatit iubirea cu insemne si nimic nu a mai fost la fel de atunci. Cararile  din padure ne-au ratacit unul de altul, aruncandu-ne in jungla unei societati care a uitat sa se mai gandeasca si la sentimente.
 Au trecut ploi si anotimpuri cu zapezi peste copaci si-n sufletele noastre. Si primaveri si toamne-ngalbenite au sters din inimi amintirea. Iubirea intre noi s-a risipit prin alte trupuri si doar copacul a ramas nemuritor. 
Copacii plang marcati de multe inimi. Dureri in noi nu mai exista. Nu -ti desena iubirea adanc  intr-un trunchi de copac, sperand la nemurire ei. Nu-ti agata inima intr-o padure visand la sentimente eterne.
 Cand iubesti cu adevarat, deseneaza-ti iubirea in suflet.
  Va ramane nemuritoare si  va dainui in tine pana dincolo de moarte.



*Multumesc anelise pentru fotografie.

20 de comentarii:

Chu Nam Cuong spunea...

Foarte frumoase cuvantele!
Merci Tu26dor :))

anelise spunea...

superb, ai spus-o mai frumos ca mine.

tu26dor spunea...

Chu Nam Cuong si cuvintele tale sunt mereu frumoase. multumesc si eu.

anelise - multumesc incaodata.

Maya spunea...

Foarte frumoasa ideea!Esti atat de sensibil....

codruta.bocse spunea...

...durerea e in noi...musca din noi...

Teo dor spunea...

Oare cine trebuie citeste aceste randuri? Stiti poate si Dvs. stie si ea. Repet ce am spus: 'cine are astfel de amintiri, merita un prezent cel putin la fel de fumos...'
Un weekend placut va doresc!!!

tu26dor spunea...

Maya - multumesc mult
Nana, durerea a muscat atunci cand a trebuit. acum e doar voie buna in toate amintirile.
Teo dor - va salut cu respect. Am retinut ideea cu amintirile. Nu e important sa citeasca o anumita persoana. nu tin neaparat.
Week end placut tuturor.

suflet de copil spunea...

frumos:)

^_^

Au-delà des nuages se trouve mon monde! spunea...

Souris..Tudor..
Aujourd'hui..c'est le jour du sourire..
Je veux cueillir plusieurs de sourires.
Merci.

DoarEu spunea...

Iubirea este acolo undeva, intr-o fibra musculara cardiaca. Ea exista. Poate timpul sau varsta sau dorintele marete au fost mai puternice decat iubirea din acel moment. Dar, cne stie?! Poate timpul, viata, destinul va readuce iubirea.
Zambeste orice ar fi...

Anna spunea...

Da...
vei fi tu copacul lui Dumnezeu...

Sonya spunea...

frumos si sentimental....

tu26dor spunea...

suflet de copil - multumesc mult.

G. - réussir avec le sourire. Merci!

Claudia - destinul readuce mereu iubirea. fii fara griji.

Ana - intresanta comparatie. poate putin cam indrazneata. multumesc.

Sonya - multumesc mult.

elena marin-alexe spunea...

Meriti toata dragostea din lume si cu siguranta intr-o zi...Domnul ti-o va darui.

tu26dor spunea...

Sunt convins, Doamna Elena. Multumesc mult.

Gidea Florentina spunea...

Dar oare cate desene poate cuprinde un suflet?Se spune ca iubim o singura data cu adevarat.Cum stie sufletul care dintre miile de iubiri este cea adevarata?Poate vei spune ca el nu stie,ci noi trebuie sa stim.Pai noi nu suntem intr-o continua comunicare cu acest suflet,care se pare ca are rolul de coala alba,de panza de pictat?Prefer de mii de ori scrijelirea unei iubiri pe un arbore,desi acesta din urma nu este incantat de gest.Prefer sa-mi imprastii iubirea intr-o padure.Suna neromantic,dar e preferabila aceasta varianta,decat aceea de a-mi distruge sufletul.Daca am fi constanti in iubire,m-as risca.Dar cunoscand caracterul omului,schimbarile ce-i inlatura si-i inlocuieste cu usurinta iubirea,de ce m-as risca?Mai bine astept.Ce anume?Nu stiu.Poate astept ca sufletul sa-mi deseneze iubirea,nu invers.

tu26dor spunea...

".Prefer sa-mi imprastii iubirea intr-o padure.Suna neromantic,dar e preferabila aceasta varianta,decat aceea de a-mi distruge sufletul." - sa inteleg ca preferi iubirea intamplatoare in locul sentimetelor care ar pute sa te raneasca?
oare nu e asta o dovada de slabiciune? iti multumesc pentru ca esti prima care pui problema altfel si reusesti in aceasta ipostaza sa ma contrazici. am sa ma gandesc la ceea ce mi-ai spus.

Gidea Florentina spunea...

Nu cred in iubiri intamplatoare.De fapt,cred ca iubirea nu are trebui sa aiba plural.O singura data in viata iubim.In rest,avem doar relatii.Bazate pe ce anume,m-ai putea intreba.Nu stiu.Poate pe ceva asemanator iubirii,dar in nici un caz nu este iubire.
Si nu,nu cred ca dau dovada de slabiciune.Vad asta mai mult ca pe o realitate.Imi vreau sufletul infometat de-o singura iubire.Numai una.
Si cum spuneam:astept ca sufletul sa-mi deseneze iubirea,nu invers.

tu26dor spunea...

imi cer scuze, nu am vrut ca spun slabiciune in intelesul de a-ti aduce injurii. imi place cum ai argumentat. nu pot sa spun decat ca m-ai convins sa iti dau dreptate. multumesc incaodata.

Gidea Florentina spunea...

Ma bucur ca te-am contagiat cu opinia mea.[;))]

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.