joi, 13 mai 2010

Daca e pasare... sa cante!

M-am intalnit saptamana trecuta cu o fosta colega si saraca femeie era  groaznic de racita. Ne-am amuzat pe o tema banala, cum ca raceala trebuie data mai departe ca sa scapi de ea. I-am propus sa mi-o dea mie sa mai stau si eu pe acasa. Daca as fi stiut atunci ce ma asteapta as fi evitat cu siguranta sa rostesc vorbele astea.
 Am avut trei zile groaznice. Primavara  si soarele ma indemnau sa renuntam la hainele groase. Mereu ma las pacalit de metoda asta. Mereu ma imbrac cand e prea tarziu deja.
Prima zi am trecut-o cu brio. Spre seara odata intors acasa de la servici chiar aveam impresia ca totul a trecut ca prin minune. Furtuna avea insa sa se dezvaluie odata cu noaptea si sa se dezlantuie in ziua imediat urmatoare.
 Prin eforturi miraculoase am reusit sa ajung la servici si prin aceleasi eforturi am reusit sa ma si intorc acasa o ora mai tarziu. Toata incercarea mea de a ignora  boala a fost zadarnica. Am adormit epuizat si m-am trezit ape ape, am schimbat cateva randuri de tricouri si iar am adormit. Nu sunt genul care sa ia pastile. O aspirina e mai mult decat suficienta. O oala imensa de ceai facuta din ierburile secrete ale mamei, multe lamai si un otet aromatic facut din plante la fel de secrete m-au trezit spre seara la viata. (intre noi fie vorba, ierburile ei nu sunt secrete, sunt doar plante naturale culese, adunate si uscate  de o mana dibace).
Trezit dintr-un somn atat de ciudat, am iesit in fata casei pe banca, sa ma bucur de linistea serii. O pasare in malin isi  canta programul de seara fredonandu-si trilurile in miresmele amurgului. Ar fi fost in mod normal o incantare sa o asculti, un festin auditiv, un solo de exceptie. Dar nu pentru mine. Nu atunci. Nu in malinul meu. Omul poate sa iubeasca tot mediul inconjurator, insa atunci cand e bolnav are pretentia inocenta ca mediul sa il evite putin  si sa i se ofere doar intr-o minima splendoare care nu implica nici un efort. Si totusi ea dorea sa cante... si a cantat... si trilurile ei le ascult si astazi daca inchid ochii. Mi se ciocneau de cap ca un ciocan pneumatic si ricosau  la biata pasare care le trimitea inapoi. Imi era greu sa ma ridic de pe banca , imi era frig, imi curgea nasul si in plus eram lovit constant, precum picatura chinezeasca, de o pasare fara mila.
Azi sunt fericit, raceala m-a lasat in stadiul in care ma pot misca, respira, vorbi mai usor si nu mai stranut la fiecare minut. Pasarea a plecat cu raceala mea si nu mai canta,cel putin nu in malinul meu. Fiindca in mintea mea o aud perfect si stiu ca va reveni exact atunci cand  voi avea nevoie de dansa.
In jur e liniste. Totul a reintrat in normal si vara se apropie cu pasi repezi. Florile pomilor s-au transformat in fructe si se trezesc in fiecare zi  pentru a se coace mangaiate de caldura soarelui.  Soarta imi surade  si oamenii din jur sunt din nou veseli. Reintru in al vietii circuit si  zambesc la fiecare pas.
Iar pasarea..., daca e o pasarea adevarata, o astept sa-mi cante seara la fereastra!

13 comentarii:

Maya spunea...

Hmmm...imi pare rau ca ai fost atat de racit, ma bucur ca ti-ai revenit. Iar pasarea...o sa cante daca e pasare cantatoare si se va intoarce chiar daca e calatoare.Pentru ca pasarile calatoare se intorc totdeauna in acelasi loc, nu stii?

tu26dor spunea...

da stiu. de fiecare data se intorc. multumesc mult Maya.

anelise spunea...

ti-am simtit lipsa sa stii. ma bucur ca esti bine, eu inca nu am racit, in schimb am probleme cu alergiile si parca as prefera o raceala ca a ta in locul alergiilor nesuferite

Ioana spunea...

fiecare pasare are cate un suflet. Fiecare intoarcere are cate un suflet, deci si cate o pasare... fiecare pasare se intoarce de unde a plecat, fiecare suflet se intoarce la visul de unde a plecat... pasari calatoare, dar totodata pline de viata si pline de bucuria de a revenii pe vechile pamanturi si de a ne bucura pe noi...

miki spunea...

Multa sanatate, Tudor!

tu26dor spunea...

anelise - multumesc mult. nu iti fa griji de alergii, e sezonul lor acum. cred ca toata lumea e alergica la ceva. sa fii sanatoasa.

Ioana -asta era de fapt esenta articolului. Multumesc mult de intelegere.

Miki - multumesc mult. ma simt mult mai bine.

DoarEu spunea...

banuiam eu ca e ceva in neregula.. fara ras... abatut... insa, bine ca esti fresh si puternic! asemenea unui print de poveste care se respecta! acum.. incerc sa te fac sa zambesti!
am reusit? ihmm...daca da, e bine... daca nu revin cu alt comentariu!
ramai sanatos, voios, voinic, om minunat si talentat!

tu26dor spunea...

hei... Claudia... m-ai facut sa zambesc, binenteles. multumesc mult de tot.

Anna spunea...

Asa-i cu darurile, ca sa primesti, inveti sa dai. Buna dimineata privirii, ochii nu se imbolnavesc niciodata !

elena marin-alexe spunea...

Nu ma indoiesc, de veridicitatea povestirii tale, dar nu ma indoiesc nici de puritatea talentului tau de povestitor autentic. Pur si simplu m-ai condus pe cararile unei povesti minunate. Te felicit din toata inima...pe bune!
Cat despre trilul pasarii....cu siguranta te vei mai bucura de el si cred ca mai repede decat te astepti...
Fii binecuvantat prietene!

pumn de amintiri spunea...

sper sa iti fie bine acum...
zambetul ala e perfect...vreau si eu un zambet ca ala...:)

Au-delà des nuages se trouve mon monde! spunea...

Je crois..je refroidirai bientôt..:-<..

tu26dor spunea...

La fiecare comentariu ai cate o vorba de duh. multumesc mult, Anna!
Doamna Elena va respect si va multumesc mereu.
pumn de amintiri - nu e greu sa obtii un zambet. mai ales ca asta. multumesc!
G - Bien sûr bientôt ...Merci beaucoup.