marți, 23 februarie 2010

cine sunt eu

Am primit astazi o intrebare interesanta de la punm de amintiri  ("cine esti? descrie-te") si am considerat-o o provocare. Nu pot spune ca ma asteptam la o asemenea intrebare, dar voi raspunde  chiar daca nu stiu exact ceea ce  ar vrea ea si lumea sa afle. 
 Imi place deci sa cred ca sunt un om cu capul in nori care isi pastreaza picioarele pe pamant. Sunt visator si cred in soarta, insa realitatea din jurul meu nu imi permite sa ma avant si sa ma inalt spre albastrul senin al cerului. Destule esecuri mi-au marcat viata si mi-au  prabusit zborul prin prisma neagra a sortii in care nu imi mai doream candva  sa cred. Viata e pentru mine un joc,  sunt un pion calator pe un monopoly urias si imaginar. Fiecare pas gresit pe care il fac imi reduce bugetul sau ma face sa revin multe fragmente inapoi. Tabla mea de joc e creata de mine insa nu e o linie dreapta. Am inaintea ochilor un labirint prin care zaresc  linia de sosire, dar nu am reusit inca sa gasesc drumul pana la ea. Asta nu ma sperie, ci doar ma face mai ambitios. Cred cu tarie  ca in viata un lucru obtinut usor nu te face demn de el si niciodata  fericit de victorie.
 Par poate un om complex, sunt insa cu siguranta simplu. Am o ocupatie, ma implic in ceea ce fac. La servici pot sa ma detasez de viata reala si in viata reala pot sa uit uneori cu desavarsire de servici. Ies cu prietenii, imi place sa merg la karaoke cu toate ca nu am cantat niciodata. Imi place in schimb sa dansez. Am o pasiune ascunsa pentru  supa de rosii si pilaf(orez); imi place dulceata de orice fel, imi place si berea, nu refuz nciodata ciocolata. Nu sunt pretentios, mofturos, singura problema pe care o am este ca nu pot sa mananc cu tacamuri murdarite de altii.  Nu fumez si in ultimul timp ma deranjeaza fumul de tigara in exces. Ador marea, dar consider ca privelistea de pe varful fiecarui munte pe care l-am urcat cu propriile eforturi mi-a ramas pe retina pentru eternitate.
Imi plac fotografiile, dar scrisul ramane principalul meu hobby. Am renuntat la cuvinte cand am uitat sa fiu copil si am revenit la ele cand  nu am mai vrut sa imbatranesc.
Nu sunt perfect, nu am pretentii spre perfectiune nici de la mine nici de la prietenii mei. Multumesc  ca am in viata destui care nu ma lasa la greu.(ieri mi-a cerut un prieten sa ii fiu cavaler de onoare la nunta - onoarea e cu siguranta de partea mea). Recunosc ca uneori ma simt singur insa sunt constient ca e doar o amagire trecatoare. Am un frate minunat. Am parinti care m-au crescut  asa cum au stiut ei mai bine. Ma simt bogat sufleteste. Sunt complexat  usor de inaltimea  si de fizicul meu,  dar am avantaje care ma  pot face mare si mic in acelasi timp.
Imi plac amintirile pe care mi le-am creat in viata, cu bune si chiar cu rele.  Din greseli am invatat sa merg inainte. Am fost si rebel, am fugit si de acasa.  Am ramas repetent in clasa a zecea, dar am terminat o facultate si m-am apucat de inca vreo trei. Am iubit si mi-e dor poate sa iubesc iarasi. Iubesc deocamdata  malinul care infloreste in fata casei de ziua mea si cred ca are aproape aceeasi varsta cu mine. Imi place motanul  care mi se cuibareste in brate in noptile geroase de iarna, dar primavara e anotimpul care ma face cel mai fericit.
Sunt multe de spus despre mine -cine ma cunoaste si vrea neaparat, poate sa completeze fara nici o retinere. Consider totusi ca in viata e bine sa pastrezi  o tenta de mister,  sa nu te expui pana la capat si sa lasi pe altii sa te descopere asa cum le va  face lor placere.

19 comentarii:

Maya spunea...

Frumos si interesant in acelasi timp...Esti un om deosebit, sensibil si talentat, cu un suflet mare,mare de tot.Meriti sa primesti mult bine in viata asta.Esti minunat, sa ramai mereu asa...

DoarEu spunea...

Un om mare... cu suflet de copil. Un om cu pofta de viata.
Sa iubesti si sa fii iubit, asa cum meriti!
Bucurii la fiecare pas!

Monica Olteanu spunea...

ai scris f frumos
ceea ce apreciez eu este sinceritatea din fiecare cuvintel scris de manutele tale:)

Au-delà des nuages se trouve mon monde! spunea...

Salut Tudor!
On n'a pas parlé...depuis..beaucoup de temps..
Tu n'as plus écrit...
Eh bien..Maintenant tu es revenu...Tout va bien?

pumn de amintiri spunea...

hm...ma simt multumita...nici mult,dar nici putin...
suficient cat sa pot spune ca te stiu...insa insuficient pentru a spune ca te cunosc... sper ca nu te-a deranjat intrebarea mea...
vroiam sa cunosc si eu pers pe care le citesc...
imi pare bn ca te cunosc tudor...

tu26dor spunea...

dupa cum am mai spus, nu poti sa cunosti un om din descrierea lui sau a prietenilor. omul, prin firea lui,se cunoaste in timp. va multumesc pentru comnetarii si mai ales pentru sustinere. sa auzim numai de bine!

RAQUEL CRUSOÉ spunea...

Excellent your blog, congratulations!

Thank you for being together. You are worth gold, and this special moment, has a gift for you on our blog. I hope you enjoy.

Regards,

Raquel

http://raquelcrusoe.blogspot.com/

tu26dor spunea...

thankyou very much, Raquel for your words! it is a honor for me.
i like your blog too. keep the good work. greetings!

denisia spunea...

Frumoasă descriere... te prezinţi ca şi o persoană sensibilă cu gusturi elegante, un căutător de frumos şi iubire...

tu26dor spunea...

multumesc mult denisa!

valungureanu spunea...

Am introdus link-ul!

Datele pentru blogul meu:

Denumire: VALU(L)
Descriere: Valorile vieţii
Adresa: http://valungureanu.toateblogurile.ro/

tu26dor spunea...

am introdus si eu. multumesc, deasemenea!

Biscuite spunea...

buna Tudor.am si eu o mare rugaminte la tine, promit ca-ti dau o acadea virtuala daca ma ajuti.Am vazut ca o citesti pe "pumn de amintiri" intreab-o te rog de ce nu pot sa postez comentarii la ceea ce scrie.de ce altii pot si eu nu, pentru ca eu nu am cum sa-i spun daca nu-mi merg comentariile si am vazut ca poti tu.Te rog mult de tot.nu uit de acadeaua aia :P multumesc

tu26dor spunea...

i-am scris si am expus rugamintea ta. sa vina acadeaua:)))

Sunshine spunea...

Oamenii sunt cuvinte...cauta-le si le intelege!...Iti multumumesc pentru dansul acordat...

Tatiana spunea...

Vladut, pentru ca asta e numele cu care te stiu eu, m-am gandit sa-ti amintesc ce scriai intr-un oracol,in aprilie 1993, cu putin inainte sa implinesti 13 ani si sper sa nu te superi.
In primul rand ai fost primul baiat care mi-a completat oracolul, chiar daca erai la nr.18. Nu stiai inca pe atunci ce doresti sa devii, dar spuneai ca iti place sa conduci.Iubeai primavara, pentru ca atunci apareau lalelele, florile tale preferate, vroiai sa vizitezi Danemarca, iti placea inghetata si ciocolata de casa, pizza, cartofii prajiti, friptura si icrele.Il ascultai pe Maichael Jackson si muzica pop, te uitai la comedii, filme de actiune, karate, comando si iti placeau animalele care nu zgarie si nu musca, iar masinile trebuiau sa mearga repede si bine.
Si acum sa mai completez eu, erai un baiat inalt, foarte bine educat si crescut, sensibil, putin timid si tuturor ne-ai lipsit cand ai plecat.

tu26dor spunea...

Tatiana - prima fata cu care am corespondat vreodata(mai am si acum scrisorile) cat de surprins am fost sa gasesc acest mesaj de la tine.
inca nu mi-am revenit.
cat de intersant este sa imi amintesc cum eram atunci si sa compar cu ceea ce sunt acum -
primavara si lalelele sunt inca printre preferatele mele(se vede si din blog, Michael e si el pe aici pe undeva), mancaruri am mai descoperit si altele, insa nu sunt nicidecum mofturos. Danemarca vreau sa o vizitez pentru lalele si mori de vant, iar masinile... hmmm nu prea ma pasionau nici atunci si nici acum.
multumesc mult pentru surpriza.
traiesc cu speranta ca o sa auzim numai de bine!

Tatiana spunea...

Sarbatorile Pascale mi-au adus bucuria de a reintalni persoane dragi, de mult pierdute, surprize placute.
Sper ca iubita ta, sa stie sa asculte povestile minunate pe care le spui si sa aprecieze omul deosebit care esti.

Oatea spunea...

Am citit de la amandoi. Foarte frumos si ma bucur de regasiri de genul acesta. Asadar ... fii atent ce iti doresti, ca sigur se indeplineste!...:)

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti.  O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.