joi, 21 ianuarie 2010

Nemultumirea raposatului


Un cetătean a reclamat la OJPC Neamt o firmă de pompe funebre din judet • nemultumirea era legată de un sicriu care s-a dovedit a fi neîncăpător.

în urma verificărilor, inspectorii OJPC au amendat firma cu 1.000 de lei pentru lipsa declaratiei de conformitate care include si instructiuni de utilizare a produselor!(sursa Monitorul de neamt)


Stai si te intrebi cat de departe poate ajunge prostia romaneasca. Omul infumurat, sta cu mortul pe masa si se gandeste brusc ca durerea nu ar trebui sa fie numai a lui; si omul la durere sau la prostie (mai ales la prostie) loveste acolo unde te astepti mai putin. In cazul nostru in firma de pompe funebre care i-a livrat sicriul.
Haideti sa o luam pe firul epic si sa ne imaginam cum s-au desfasurat intamplarile:
A murit un om, apropiatii au recurs la o "ingropaciune" crestineasca. Praznic, preoti, sicriu, bocitoare si tot tacamul unei inmormantari "de succes". Ajunge alaiul la groapa, preotul binecuvinteaza pe cei in viata si mai apoi pe mortul care se indreapta spre lumea celor drepti. Fiecare trece spre a-si lua la revedere, apare groparul, se pune capacul, se ridica, se mai fixeaza odata, iar se ridica... nu prea se potriveste... undeva nu e fix...s-a intelepnit... e clar... nu incape de picioare... mortul are picioarele si pantofii prea mari pt inaltimea sicriului. In multimea pana acum tacuta si plangacioasa incep sa se auda chicoteli... Scoate-i papucii, pune-l ghemuit, taie cu flexul si alte glume morbide...
Capacul s-a fixat pana la urma, mortul si-a gasit locul in sicriu, mai mult sau mai putin inghesuit si probabil e deja in lumea pe care a meritat-o.
Si poate toate s-ar fi terminat aici si faptele ar fi intrat in banalitate, insa daca tot e loc, de ce sa nu isi bage si dracul coada.
Ca sa nu intre in vizorul glumelor satenilor sau pentru a-si arata suprematia in fata vecinilor si cunoscutilor din sat, se duce ruda defunctului sa reclame pe cei ce i-au facut sicriul. Si daca a auzit tot prostul ca exista OPC-ul si se porneste de la premisa ca orice client are dreptate, hai sa le dam de treaba.
Si aici intervine dupa parerea mea cea mai ciudata decizie luata de aceasta asociatie care teoretic protejeaza consumatorul:
Firma care a fabricat si livrat sicriul a fost amendata cu 1000 ron pe motivul lipsei certificatului de conformitate si a instructiunilor de utilizare a sicrielor!
Pentru cei care nu au avut niciodata curiozitatea sa citeasca un certificat de conformitate precizez ca mentiunea lui de baza se refera la faptul ca “produsul nu pune în pericol viata si sănătatea utilizatorului“ !
Stau si ma intreb fara succes unde este logica acestui certificat in cazul sicrielor, atata timp cat destinatia lor precisa este aceea de a gazdui trupul unui neinsufletit.
Foarte posibil ca in zilele ce vor urma sa fi introduse si certificatele de garantie pentru sicrie, pe care sa se mentioneze clar termenul de garantie si durata medie de utilizare! Birocratie sa fie!

2 comentarii:

denisia spunea...

Cum poţi vorbi aşa uşor.. despre moarte.. viaţă.. afaceri.. nesimţire... finaluri fericite?

tu26dor spunea...

denisia, sa nu ma intelegi gresit, imi place viata si caile ei incurcate, insa toti suntem datori cu o moarte care ne poate lovi atunci cand ne asteptam prea putin.
persoane dragi au plecat de langa mine cand viata lor parea atat de frumoasa. si m-a durut.
tocmai de aia tratez moartea cu nesimtire, cu o indiferenta totala, traindu-mi fiecare clipa atat cat sa imi fie bine mie si persoanelor din jurul meu.

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.