sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Amintiri - parte din mine


Vine un moment in viata unui om cand trebuie sa o ia de la capat si sa schimbe totul. Un astfel de moment a fost pentru mine in anul 2006. Nu vreau sa scriu despre ce s-a intamplat in perioada aceea, ci despre cea ce am ascuns atunci in speranta sa nu mai regasesc niciodata.
Intamplarea a facut astazi sa scotocesc in balcon prin niste cutii in cautarea unei carti vechi pe care aveam notat un citat. Tot intamplarea mi-a pus in maini o veche agenda pe care o foloseam in primul an de facultate. Cam de atunci dateaza ultimele amintiri despre mine scriind poezii. Nu pot spune ca am citit toate poeziile din agenda gasita, m-am oprit insa la multe dintre ele care m-au marcat in acea vreme. M-am fastacit ca un copil mic si am pierdut aproape doua ore studiind fiecare poezie pe care am citit-o, cautand in memorie intamplarea care m-a facut sa o scriu, retraind emotia de atunci si completand-o cu emotia de acum...
Am ramas acolo, lipit de peretele gol, ignorand frigul din balcon si ninsoarea de afara, rememorand doar frumusetea si naivitatea acelor ani.
Nu m-am crezut niciodata un artist si tot ce am scris a fost aproape in totalitate pentru mine sau pentru Ea - cea de atunci. Sunt versuri simple si redau doar starile de spirit pe care le incercam atunci la inceputul adolescentei. Eram indragostit, eram plin de speranta, eram visator pe un nou drum al vietii, eram pana la urma un copil. Imi gaseam linistea in versuri, dar in acelasi timp imi completam capacitatea de comunicare prin intermediul lor.
Ea ma iubea si impreuna eram fericiti.
Timpul ne marcheaza si trece peste noi lasand goluri imense in suflet si in gandire.
Multi dintre noi uitam sa ne exprimam trairile in fata persoanei cu care convietuim, altii refuzam sa comunicam si, din nefericire, marea majoritate neglijam in maturitatea noastra sa mai fim si copii.
Astazi, agenda si-a recapatat locul ei in biblioteca; nu neaparat pentru ceea ce scrie in ea ci pentru ceea ce reprezinta. Agenda asta e o parte din viata mea, versurile sunt bucati din sufletul meu.
Nu va ardeti amintirile cand viata va loveste. Sufletul nostru traieste din ele. Azi, maine, intotdeauna.

11 comentarii:

Sonya spunea...

...tot ceea ce ai scris a fost pt tine, ...pentru ca sa-ti aduci mereu aminte de toate sentimentele adolescentei, a tinereti, nu-s scrieri de artist, dar totusi artistul din tine le-a scris. Chiar dk am scris cand am fost gigafericiti sau extrem de tristi, fiecare exprimare a sentimentelor e o continuare a sentimentelor propriu-zise ....chiar dk unii nu inteleg de ce scriem sau de ce ne exprimam sentimentele, pt noi fiecare cuvintel are importanta si intelesul lui.....:)

p.s. frumos scris, frumoase sentimente exprimate, si eu am pe undeva un caiet vechi in care imi scriam "inspiratiile", cred k merg si eu sa-l caut:)

tu26dor spunea...

multumesc Sonya. asa e, multi nu ne inteleg si nu dau doi bani pe ceea ce scriem , insa pentru fiecare din noi, cuvintele insirate pe foaia de hartie sau pe web reprezinta o stare de fapt, un sentiment exprimat la un un anumit moment de timp.
sper sa iti gasesti caietul si sa te bucuri de amintirile din el.:)

magda spunea...

fiecare are amintirile lui...unele uitate intr-un ungher al sufletului altele nu ...eu mi-am reprimat unele amintiri,atat de dureroase...e atat de dureros sa iubesti cu toata fiinta ta si totul sa se transforme in scrum...se zice ca timpul vindeca orice rana,nu-i adevarata...ranile raman in suflet,important este sa ni le asumam...

tu26dor spunea...

magada, e greu sa uiti mai ales atunci cand ai iubit cu patima. cred ca cel mai important este sa invatam din acele amintiri dureroase, sa luam din ele doar ceea ce a fost frumos. transformam asfel durerea intr-o lectie de viata.

dee spunea...

da...e adevarat...uitam sa ne dezvaluim sentimentele persoanei de langa noi..iar cand ne amintim sa facem acest lucru,de cele mai multe ori realizam ca partenerul s-a retras din lupta..sad but true

aalliinnaa spunea...

Aceeasi senzatie am avut-o si eu, descoperindu-mi caietul cu citate si amintiri din timpul liceului... Te inteleg perfect!
Dupa 10 ani, am ramas ore studiind poeziile si cateva vorbe lasate de fostii mei colegi.
Parca niciodata n-am simtit mai adanc trecerea timpului, dar si frumusetea vremurilor de atunci!
Oricum, fiecare perioada are farmecul ei, iar eu incerc sa ma bucur de fiecare clipa a vietii. Avem atatea minuni in jurul nostru!!!!

Ina spunea...

indiferent de cum iubesti sentimentul ramane. Poezia insa e o dovada ca tii la cineva in asa masura incat ii dedici si ii scrii o oda inchinata iubirii

DoarEu spunea...

Frumos scris... Minunat! Si eu ma eliberez prin scris. Mult timp, scriam pe blog. Am fost "atacata" de oameni rai si am decis sa nu-mi mai pun viata pe tapetul blogului. Scriu doar ca trebuie. Restul, notez intr-o agenda personala.
Iubesc cuvinetele... am mesaje stocate in telefon... pe care le ador... imi dau puterea sa ma ridic, sa renasc.
Felicitari!

tu26dor spunea...

dee, aalliinnaa - multumesc. ati inteles perfect ceea ce am vrut sa exprim.

DoarEu - un simplu multumesc nu e deajuns pentru un om care iubeste cuvintele... mai rar oameni ca tine.
cuvintele bine alese ne pot face sa alegem un drum in intersectia vietii.
e pacat sa renunti sa scrii datorita unora care nu inteleg asta...

Au-delà des nuages se trouve mon monde! spunea...

Todor disait:"Je suis un mots qui attend d'être prononcé pour vivre puis toujours comme un chuchotement dans ton âme"..Très merveilleux!Dans un mot:DIVINE.

tu26dor spunea...

G. ma flatezi... multumesc mult, dar nu ma ridica prea sus. Sunt un om obisnuit:)))