S-a dus si el… noi cu cine ramanem?

„Nu trage, dom’ Semaca, sunt eu, Lascarica!”
Azi,Lascarica a murit… nu a tras dom’ Semaca… nu a vrut nimeni sa traga –
poate doar cruzimea sortii si intunericul care stinge rand pe rand fiecare reflector din scena noastra romaneasca…
poate doar durerea ca acea scena pe care se ingamadeau in trecutul parca atat de apropiat, zeci de artisti , pe care timpul i-a facut celebri- a ramas astazi goala… si timpurile bune par totusi atat de indepartate…
Dinica nu a fost cel mai bun… Dinica nu a fost cel mai celebru… Dinica a fost doar un artist.Fiecare artist e unic in felul lui!

Fiecare din cei care se sting taie din noi o particica din suflet, rascolind amintiri… ramanem incompleti, incompetenti si mai ales fara sansa de a mai cultiva in noi cultura…
Nu ma doare moartea maestrului cum ma doare ca in urma lui nu mai paseste nimeni… in curand, pe scena teatrului nostru se va stinge lumina pentru ultima oara si nimeni nu va mai fi acolo demn sa o aprinda…
Astazi a murit un om, insa artistul va trai vesnic!
Gheorghe Dinica a murit? Nu, nu… a plecat sa se odihneasca… sa ne bucuram ca s-a nascut roman!
„sunt obosit… mi-e frig, ma dor oasele… du-te tu in locul meu… spune-le ca am murit…” scena de mai jos e mai mult decat elocventa.(„Concurs” -1982 regia Dan Pita)
Multumim maestre, toata stima!

Lasă un răspuns