marți, 17 noiembrie 2009

Din ce-a fost si nu mai este


Am incercat sa scriu mereu despre tine... am incercat sa scriu despre noi... am refuzat sa scriu despre tine atata timp cat nu mai exista noi.

A fost azi ca un zambet, a fost azi ca o primavara in mijlocul toamnei. A fost azi - dar a fost azi de atunci.
A fost un vis, a fost o feerie, a fost o lectie de maturizare... mereu am crezut ca vom putea fi vesnic noi daca vom reusi sa ne maturizam impreuna. Dragostea noastra a fost o lalea ce s-a nascut ca un boboc si s-a desfacut atat de mult pana cand si-a risipit petalele din prea multa iubire.
Ai fost un ideal pe care nu l-am atins niciodata pentru ca te-am ridicat singur si intotdeauna mult, mult prea sus. Am gresit fiindca am purtat in suflet o iubire de o naivitate excesiva, rezumandu-ma pe mine la tot ce inseamana Tu.
Dar asta a fost in azi cel de mult.
Iubiri imi canta azi cel de azi si nu ma incanta nici daca le ador sau le ignor...poate sentimentul a murit de tot in mine sau poate nu e inca nimeni sa-l renasca.
Am renuntat la amintirile dureroase risipind printre ele, fara sa imi dau seama, si amintirile care imi faceau placere.
Stiu ca intr-o zi am plans pentru tine. Poate din nefericire, astazi nu imi mai amintesc ce m-a facut sa plang atat de tare, cu toate ca inima ma provoaca uneori sa oftez violent.
M-am trezit dimineata speriat ca am uitat... poate am uitat ca iubirea noastra a fost ceva frumos. M-am consolat si m-am linistit imediat pentru ca tu ai uitat mult mai repede acest lucru...spune-mi, a mai supravietuit in mine/tine vreo amintire ce tresare in iubirea noastra?
Dupa azi cel care a fost, in azi cel de azi refuz iubirea invaluindu-ma in simple realitati si stiind ca in jocul vietii sunt mereu purtat si protejat de aripile sortii.
In viata exista drumuri care merg impreuna si nu duc nicaieri si drumuri opuse care se intalnesc atunci cand trebuie.





marți, 10 noiembrie 2009

S-a dus si el... noi cu cine ramanem?

"Nu trage, dom' Semaca, sunt eu, Lascarica!"
Azi,Lascarica a murit... nu a tras dom' Semaca... nu a vrut nimeni sa traga -
poate doar cruzimea sortii si intunericul care stinge rand pe rand fiecare reflector din scena noastra romaneasca...
poate doar durerea ca acea scena pe care se ingamadeau in trecutul parca atat de apropiat, zeci de artisti , pe care timpul i-a facut celebri- a ramas astazi goala... si timpurile bune par totusi atat de indepartate...
Dinica nu a fost cel mai bun... Dinica nu a fost cel mai celebru... Dinica a fost doar un artist.Fiecare artist e unic in felul lui!

Fiecare din cei care se sting taie din noi o particica din suflet, rascolind amintiri... ramanem incompleti, incompetenti si mai ales fara sansa de a mai cultiva in noi cultura...
Nu ma doare moartea maestrului cum ma doare ca in urma lui nu mai paseste nimeni... in curand, pe scena teatrului nostru se va stinge lumina pentru ultima oara si nimeni nu va mai fi acolo demn sa o aprinda...
Astazi a murit un om, insa artistul va trai vesnic!
Gheorghe Dinica a murit? Nu, nu... a plecat sa se odihneasca... sa ne bucuram ca s-a nascut roman!
"sunt obosit... mi-e frig, ma dor oasele... du-te tu in locul meu... spune-le ca am murit..." scena de mai jos e mai mult decat elocventa.("Concurs" -1982 regia Dan Pita)

Multumim maestre, toata stima!

luni, 2 noiembrie 2009

A dance tribute to Michael Jackson

S-a intamplat in Romania. Bucuresti,29 august 2009
. Ma tot uit la acest clip inca odata si inca odata de vreo luna incoace... Nu m-am putut abtine sa nu il postez aici, sa il am mai aproape de mine. Cuvintele chiar nu isi au rostul, imaginile vorbesc de la sine. De o mie de ori bravo pentru tot ce s-a intamplat in acea zi!

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.