sâmbătă, 10 octombrie 2009

Soarta...


Uneori in viata trebuie sa consideri anumite momente ca fiind cheie pentru usile ce le vei deschide mai tarziu... Iti trebuie secunde, doar cateva secunde pentru a rezolva si transa o situatie care iti poate intoarce viata.
Eram copil, un copil linistit, pe care l-a dus mama pentru prima data la scoala...

Scoala, intriga si deznodamantul copilariei, incepe ca un lucru nou, atunci cand incepi sa pasesti pe scena viselor si a imaginatiei fara sa le stii a le descrie si sfarseste cu o parere de rau cand faci pasul etern din copilarie - adolescenta spre maturitate.
Prima zi de scoala a fost plina de lacrimi din cauza colegului de banca... era o fiinta noua, un copil ca si mine care habar nu avea de ce sta in acelasi loc cu necunoscutul.
In banca de alaturi doi gemeni, doi frati identici, singurii baieti din clasa care nu au plans si nu au varsat o lacrima - pentru ca erau impreuna.Atunci s-a creat in mine idea: as fi vrut atunci ca fratele meu sa fie langa mine... asa mic si inocent cum era, in scutece si plin de bale, oricat de urat si nesuferit il credeam, il vroiam acolo,... sa stea in banca cu mine si sa trecem impreuna prin necunoscutul care pandea de acum inainte...
Am trait 12 ani cu visul asta privind la gemenii care se completau reciproc... cologul meu, chiar daca s-a schimbat de "n"ori in atatia ani, era un nesuferit pentru simplu motiv ca nu era fratele meu...

El,fratele, a cresut mereu in generatia care venea din urma...
Eu in clasa intai, el abia deschidea ochii in lume... eu dadeam capacitatea, el abia descoperea alfabetul... eu la liceu... el habar nu avea ce e aia capacitate... eu terminam faculatea, el lua bacul cu succes! Acum era momentul pe care l-am asteptat o viata!
Nimeni si nimic nu ma putea opri sa fiu acum coleg cu fratele meu pe care il iubeam atat de mult. S-a inscris la faculatate cand eu tocmai imi dadeam licenta. M-am inscris si eu ca si el pe aceeasi lista... am intrat impreuna si faptul ca el era mai sus pe lista ca mine nu m-a deranjat in nici un fel... eram colegi in acelasi an si asta era tot ce conta...
Visul meu s-a implinit dupa 17 ani! ...sau cel putin asa credeam...
...Nu am stat niciodata in aceeasi banca la curs... nu am fost niciodata la acelasi laborator impreuna... nu am dat examene in acelasi timp...Din diverse motive, am fost nevoit sa renunt la a doua facultate practic inainte de a o incepe cu adevarat...
... au mai trecut 5 ani... legile s-au schimbat... amandoi suntem absolventi...
El s-a inscris la master... m-a sunat zilele trecute... as fi putut sa ma inscriu si eu... dupa atatia ani... am fi fost colegi din nou... poate am fi stat in aceeasi camera de camin....poate am fi mers impreuna la acelasi curs...poate am fi invatat impreuna...
....Morala e ca viata pe care o traiesti iti ofera o multime de posibilitati... important este sa iti doresti ceva si mai devreme sau mai tarziu se poate realiza ... nimic nu este la intamplare si totul tine de soarta si de putin noroc.Cel mai grav insa este sa ai sansa, o data, de doua ori si sa nu realizezi ca ai trecut inconstient si lejer pe langa realizarea visului tau.
Exemplu meu este banal (chiar daca e adevarat), insa reda ideea ca visele se pot implini.
Ai grija ce iti doresti, s-ar putea sa se indeplineasca visul tau atunci cand te astepti cel mai putin...
Viseaza, dar ai grija ce iti doresti... si daca visul tau poate deveni realitate, nu fa aceeasi greseala ca mine, fii un invingator si mergi pana la capat. meriti asta!

3 comentarii:

enjoyandrei spunea...

asa este...tot ce iti doresti se poate intampla...depinde doar de tine daca profiti sau nu de ocazie.
oricum...imi aduc aminte ca eram prin clasa a 12a cand am fost la tine la facultate si am stat in aceeasi banca la un seminar...ba chiar am dat si o lucrare imreuna...:))). frumos a fost...si va mai fi, trebuie doar sa ne dorim cu adevarat:)

tu26dor spunea...

da... he he... cum era sa uit... chiar ai luat nota mai mare ca a mea in acea lucrare... hi hi... atunci ai prins tu gustul studentiei...
hmmm... daca stau bine si ma gandesc cred ca a fost cea mai frumoasa zi de scoala pe care am petrecut-o vreodata impreuna:)

DoarEu spunea...

E bine sa visezi si sa ai teluri, dar sa nu tii cu dintii de ele. Daca ele vor fi pentru tine, atunci Universul va face astfle incat sa se indeplineasca.
Soarta buna sa ai!

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.