sâmbătă, 21 martie 2009

Iubire pierduta

Ieri s-a gasit la obiecte pierdute, in gara - IUBIRE!
Surpriza! Uimire!Iubire?
Intrebari, amagiri, stupoare... Oare cine a pierdut fericirea?
Fiecare visa ca-i a lui.
...
Ma aflam din greseala prin gara... ratacisem prin tren un stilou. Cautam. Plictisit.
Era stiloul cel nou. Cu el iti scriam poezii. Dar asta a fost de mult.
Inca mai caut stiloul sa-ti scriu poezii...
...
Te aflai din greseala prin gara. Ratacisei prin tren o umbrela. Cautai. Plictisita.
In viata ploua peste sufletul tau. Nu mai aveai cu ce sa iti acoperi inima. Dar asta a fost de mult.
Tu nu iti mai cauti umbrela. Ploua in sufletul tau cu lacrimile mele.
...
Au trecut ani peste iubirea de la obiecte pierdute.
Si eu si tu ai trecut peste acea iubire si tot nu am gasit-o...
Fiecare am visat la ea, sperand sa fie a noastra...
Visele s-au spulberat precum cuvintele ce se pierd intr-un varf de penita uitat intr-o calimara.
Acum, aparent, am gasit fiecare ce cautam... eu o umbrela, tu un stilou...
...
Iubirea nu se pierde intr-un tren ce duce departe.
Iubirea e in sufletele noastre...
Dar uneori nu cautam unde trebuie.

3 comentarii:

DoarEu spunea...

iubirea asta, atat de frumoasa, dar atat de pretentioasa, infumurata... i se pare ca ea merita totul, compromisuri, rasfat, timp, poezii, plimbari prin parc chiar si pe vreme ploioasa.

cu toate acestea, cand iubirea e traita in doi, impartita la doi si inmultumita cu doi... devine stralucitoare!

(nu stiu ce m-a apucat de tot ma plimb prin trecutul blogului tau; cred ca urmaresc evolutia ta in scriere:)) )

DoarEu spunea...

revin: evolutia se observa cu ochiul liber, de la mare distanta!
felicitari!

tu26dor spunea...

chiar nu stiu ce te-a apucat sa te plimbi prin blogul meu, dar sa stii ca sunt aici si te insotesc la plimbare.

multumesc pentru "observatii".
cat despre iubire... "doi" ala e esential oricum l-ai pune in ecuatie.

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.