luni, 2 februarie 2009

Din invataturile prietenilor

"Eram o persoana foarte fericita. Aveam o minunata prietena cu care ma intalneam de mai bine de 1 an, asa ca ne-am decis sa ne casatorim.
Exista o singura chestiune care ma deranja. Frumoasa ei sora mai mica. Viitoarea mea cumnata 
tot timpul se imbraca cu fuste mini (extrem de mini), iar in vocabularul ei nu exista cuvantul sutien, darmite in garderoba ei.
Culmea era ca intotdeauna cand ma aflam in preajma ei mereu scapa cate ceva pe jos, iar cand se apleca sa ridice imi oferea o priveliste mai mult decat frumoasa. Era clar. O facea in mod deliberat.
 Pentru ca asemenea scene nu se intamplau daca era si altcineva de fata.
Pregatirile de nunta fiind in toi, intr-o zi micuta surioara m-a sunat si m-a chemat sa mai verific 
ceva la invitatiile de nunta. Am luat-o de buna si i-am spus ca vin in cateva minute.

Era singura cand am sosit si a inceput sa imi sopteasca ce dorinte si sentimente are pentru mine.
 Mi-a spus cat de mult ma doreste si ca ar vrea sa facem dragoste macar o data inainte de a ma insura si a ma darui surorii ei pentru intreaga viata. Eram total socat si nu am putut scoate un cuvant.
Mi-a spus ca merge la ea in dormitor iar daca doresc un ultim salbatic “zbor” nu trebuie decat sa intru la ea in camera. Am ramas ca o stana de piatra, stupefiat de cele ce auzeam, uitandu-ma dupa ea cum urca scarile.

Am stat asa cateva momente, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire. Am deschis usa, 
cautand cu privirea locul unde mi-am parcat masina, cand au inceput ropote de aplauze.

Toata familia viitoarei mele sotii era adunata in fata casei si ma aplauda. Cu lacrimi in ochi,
 viitorul meu socru s-a apropiat de mine si a inceput un mic speech: “Nici nu iti poti imagina 
cat de mandri suntem de tine ca ai trecut cu felicitari acest test. Nu as putea gasi un barbat 
mai bun pentru fiica mea daca as cauta in toata lumea. Bine ai venit in familia noastra!”

Morala:
INTOTDEAUNA pastreaza prezervativele in masina…"

4 comentarii:

Tatiana spunea...

:))

tu26dor spunea...

postarea e veche, de pe la inceputurile mele in ale blogului, insa esti prima care lasa un zambet aici:))) e de bine. multumesc.

Tatiana spunea...

mi-a placut morala si sincer nu ma asteptam la finalul asta.... stiu ca e mai veche, dar pentru a eu sunt noua pe aici, mai rasfoiesc prin urma....pentru ca-mi place sa-mi "pierd" timpul citindu-te....si inca n-am terminat....
Pot sa te invidiez ca scrii atat de frumos si ca stii sa aduci zambete pe chipurile oamenilor?

tu26dor spunea...

iti multumesc mult, Tatiana ca ma citesti si ma incurajezi. Nu ma invidia, doar zambeste. E deajuns uneori.

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.