luni, 21 decembrie 2009

Dupa 20 de ani

Sunt intr-o multime de oameni care alearga. E noapte, e frig si din intuneric se aud rafale de arma... langa mine mor oameni... ieri mi-am sarbatorit majoratul. Libertate, nu trageti, nu ma impuscati, am vise multe in viata asta... Vreau sa traiesc liber, vreau altceva pentru mine...

miercuri, 16 decembrie 2009

... de iarna

Ninge. De ieri ninge intr-una si nu mai vrea parca sa se opreasca. As putea spune ca urasc iarna, insa in modul meu nedefinit de a fi, recunosc ca uneori imi place. Imi place sa privesc cum ninge atata timp cat sunt lipit de soba si in casa miroase a mere coapte. Ninge frumos si acum. Nu am mai avut mere si am copt gutui. E cam aceeasi chestie. Insa mirosul e mai intens la gutui.
Ies, ma bucur de fulgii de nea alergand ca un nebun cateva minute pana obosesc. Am urcat de unul singur pana la partia de sky sa vad in ce stare se prezinta... nu m-am putut abtine sa nu ma asez in fund si sa alunec cu viteza pana ce nasul, gura, intreaga fata mi-au fost invadate de albul sinistru si atat de inghetat al zapezii. Cam cinci minute m-am purtat ca un copil si m-am bucurat de iarna. Este tot ce ofer iernii in fiecare an.

(Da, stiu, imi lipseste iarna asta romantismul, plimbarea cu iubita de mana prin marea de ninsoare, fluturasii de zapada ca niste ingerasi plutind si cantand la unison iubirea. Stop. )

Revin in casa la gutuile mele si incerc sa ignor ceea ce se petrece afara. Drumuri inzepezite, soferi si autoritati luate pe nepregatite, frig si intuneric... ma bucur ca a venit iarna - deacum poate sa treaca. Imi vreau primavara inapoi!
Super oferta:
Dau gutui coapte pe flori de mar!


marți, 15 decembrie 2009

Dulcegarii

Stateam azi si mancam linistit dintr-un borcan de dulceata, gandindu-ma la nimic si meditand asupra nemuririi sufletului... ce inspiratie poate sa fie intr-un borcan cu dulceata? Am incercat sa combin dulceturile intre ele, savurand printre altele cateva mere, o gutuie foarte galbena, un strugure care a scapat de teasc si intr-un final am desfacut si un ultimul borcanel de peltea. Ma lingeam pe degete nu alta, insa inspiratia refuza sa isi faca simtita prezenta, singurele reactii find cateva impulsuri contorsioniste ale stomacului (ceva imi spune ca nu erau totusi de la inspiratie). Priveam peste "blank"-ul foii si realizam ca in curand voi fi nevoit sa ma opresc din mancat. Intuitia mea masculina sau poate contorsiunile din stomac, imi sopteau ca nu voi rezista sa ajung la ultima lingurita de dulceata pentru a putea realiza marea conexiune intre fundul transparent al borcanului si foia alba ce incepea sa planga in ochii mei cu pixeli cat mai pronuntati. De fapt nu mai era chiar atat de alba pentru ca strivisem pe ecran, cu degetul aratator, o musculita ce indraznise sa mi perturbe frumusetea imaculata a imaginii. Laptopul meu cunoscuse astfel varsare de sange. Albul fusese patat! Si ultima sansa de inspiratie disparu ca prin farmec inainte sa cred ca a existat vreodata.
Am pus aproape linistit capacul peste ceea ce a ramas din dulceata, am lins lingurita pana am facut-o curata si am renuntat la a cauta inspiratia in dulcegariile mamei din camara. Am adunat doar cateva sute de cuvinte la intamplare si nu foarte dulci, comparatii apatice si epitete diabetice care mai de care mai afone...
Hmm... maine imi iau angajamentul sa privesc mai mult la zapada care a inceput sa se astearna, la iubirea care refuza sa-mi incalzeasca inima si poate la sticla de vin care ingheata virgina in frigider. Exista posibilitatea sa fiu mult mai inspirat dupa toate astea.

marți, 1 decembrie 2009

La multi ani, romane!

Pentru ca intai de toate suntem romani! si Romania inseamna acasa!
si poate multi nu isi dau seama ca avem rolul nostru in istoria lumii.

marți, 17 noiembrie 2009

Din ce-a fost si nu mai este


Am incercat sa scriu mereu despre tine... am incercat sa scriu despre noi... am refuzat sa scriu despre tine atata timp cat nu mai exista noi.

A fost azi ca un zambet, a fost azi ca o primavara in mijlocul toamnei. A fost azi - dar a fost azi de atunci.
A fost un vis, a fost o feerie, a fost o lectie de maturizare... mereu am crezut ca vom putea fi vesnic noi daca vom reusi sa ne maturizam impreuna. Dragostea noastra a fost o lalea ce s-a nascut ca un boboc si s-a desfacut atat de mult pana cand si-a risipit petalele din prea multa iubire.
Ai fost un ideal pe care nu l-am atins niciodata pentru ca te-am ridicat singur si intotdeauna mult, mult prea sus. Am gresit fiindca am purtat in suflet o iubire de o naivitate excesiva, rezumandu-ma pe mine la tot ce inseamana Tu.
Dar asta a fost in azi cel de mult.
Iubiri imi canta azi cel de azi si nu ma incanta nici daca le ador sau le ignor...poate sentimentul a murit de tot in mine sau poate nu e inca nimeni sa-l renasca.
Am renuntat la amintirile dureroase risipind printre ele, fara sa imi dau seama, si amintirile care imi faceau placere.
Stiu ca intr-o zi am plans pentru tine. Poate din nefericire, astazi nu imi mai amintesc ce m-a facut sa plang atat de tare, cu toate ca inima ma provoaca uneori sa oftez violent.
M-am trezit dimineata speriat ca am uitat... poate am uitat ca iubirea noastra a fost ceva frumos. M-am consolat si m-am linistit imediat pentru ca tu ai uitat mult mai repede acest lucru...spune-mi, a mai supravietuit in mine/tine vreo amintire ce tresare in iubirea noastra?
Dupa azi cel care a fost, in azi cel de azi refuz iubirea invaluindu-ma in simple realitati si stiind ca in jocul vietii sunt mereu purtat si protejat de aripile sortii.
In viata exista drumuri care merg impreuna si nu duc nicaieri si drumuri opuse care se intalnesc atunci cand trebuie.





marți, 10 noiembrie 2009

S-a dus si el... noi cu cine ramanem?

"Nu trage, dom' Semaca, sunt eu, Lascarica!"
Azi,Lascarica a murit... nu a tras dom' Semaca... nu a vrut nimeni sa traga -
poate doar cruzimea sortii si intunericul care stinge rand pe rand fiecare reflector din scena noastra romaneasca...
poate doar durerea ca acea scena pe care se ingamadeau in trecutul parca atat de apropiat, zeci de artisti , pe care timpul i-a facut celebri- a ramas astazi goala... si timpurile bune par totusi atat de indepartate...
Dinica nu a fost cel mai bun... Dinica nu a fost cel mai celebru... Dinica a fost doar un artist.Fiecare artist e unic in felul lui!

Fiecare din cei care se sting taie din noi o particica din suflet, rascolind amintiri... ramanem incompleti, incompetenti si mai ales fara sansa de a mai cultiva in noi cultura...
Nu ma doare moartea maestrului cum ma doare ca in urma lui nu mai paseste nimeni... in curand, pe scena teatrului nostru se va stinge lumina pentru ultima oara si nimeni nu va mai fi acolo demn sa o aprinda...
Astazi a murit un om, insa artistul va trai vesnic!
Gheorghe Dinica a murit? Nu, nu... a plecat sa se odihneasca... sa ne bucuram ca s-a nascut roman!
"sunt obosit... mi-e frig, ma dor oasele... du-te tu in locul meu... spune-le ca am murit..." scena de mai jos e mai mult decat elocventa.("Concurs" -1982 regia Dan Pita)

Multumim maestre, toata stima!

luni, 2 noiembrie 2009

A dance tribute to Michael Jackson

S-a intamplat in Romania. Bucuresti,29 august 2009
. Ma tot uit la acest clip inca odata si inca odata de vreo luna incoace... Nu m-am putut abtine sa nu il postez aici, sa il am mai aproape de mine. Cuvintele chiar nu isi au rostul, imaginile vorbesc de la sine. De o mie de ori bravo pentru tot ce s-a intamplat in acea zi!

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Soarta...


Uneori in viata trebuie sa consideri anumite momente ca fiind cheie pentru usile ce le vei deschide mai tarziu... Iti trebuie secunde, doar cateva secunde pentru a rezolva si transa o situatie care iti poate intoarce viata.
Eram copil, un copil linistit, pe care l-a dus mama pentru prima data la scoala...

Scoala, intriga si deznodamantul copilariei, incepe ca un lucru nou, atunci cand incepi sa pasesti pe scena viselor si a imaginatiei fara sa le stii a le descrie si sfarseste cu o parere de rau cand faci pasul etern din copilarie - adolescenta spre maturitate.
Prima zi de scoala a fost plina de lacrimi din cauza colegului de banca... era o fiinta noua, un copil ca si mine care habar nu avea de ce sta in acelasi loc cu necunoscutul.
In banca de alaturi doi gemeni, doi frati identici, singurii baieti din clasa care nu au plans si nu au varsat o lacrima - pentru ca erau impreuna.Atunci s-a creat in mine idea: as fi vrut atunci ca fratele meu sa fie langa mine... asa mic si inocent cum era, in scutece si plin de bale, oricat de urat si nesuferit il credeam, il vroiam acolo,... sa stea in banca cu mine si sa trecem impreuna prin necunoscutul care pandea de acum inainte...
Am trait 12 ani cu visul asta privind la gemenii care se completau reciproc... cologul meu, chiar daca s-a schimbat de "n"ori in atatia ani, era un nesuferit pentru simplu motiv ca nu era fratele meu...

El,fratele, a cresut mereu in generatia care venea din urma...
Eu in clasa intai, el abia deschidea ochii in lume... eu dadeam capacitatea, el abia descoperea alfabetul... eu la liceu... el habar nu avea ce e aia capacitate... eu terminam faculatea, el lua bacul cu succes! Acum era momentul pe care l-am asteptat o viata!
Nimeni si nimic nu ma putea opri sa fiu acum coleg cu fratele meu pe care il iubeam atat de mult. S-a inscris la faculatate cand eu tocmai imi dadeam licenta. M-am inscris si eu ca si el pe aceeasi lista... am intrat impreuna si faptul ca el era mai sus pe lista ca mine nu m-a deranjat in nici un fel... eram colegi in acelasi an si asta era tot ce conta...
Visul meu s-a implinit dupa 17 ani! ...sau cel putin asa credeam...
...Nu am stat niciodata in aceeasi banca la curs... nu am fost niciodata la acelasi laborator impreuna... nu am dat examene in acelasi timp...Din diverse motive, am fost nevoit sa renunt la a doua facultate practic inainte de a o incepe cu adevarat...
... au mai trecut 5 ani... legile s-au schimbat... amandoi suntem absolventi...
El s-a inscris la master... m-a sunat zilele trecute... as fi putut sa ma inscriu si eu... dupa atatia ani... am fi fost colegi din nou... poate am fi stat in aceeasi camera de camin....poate am fi mers impreuna la acelasi curs...poate am fi invatat impreuna...
....Morala e ca viata pe care o traiesti iti ofera o multime de posibilitati... important este sa iti doresti ceva si mai devreme sau mai tarziu se poate realiza ... nimic nu este la intamplare si totul tine de soarta si de putin noroc.Cel mai grav insa este sa ai sansa, o data, de doua ori si sa nu realizezi ca ai trecut inconstient si lejer pe langa realizarea visului tau.
Exemplu meu este banal (chiar daca e adevarat), insa reda ideea ca visele se pot implini.
Ai grija ce iti doresti, s-ar putea sa se indeplineasca visul tau atunci cand te astepti cel mai putin...
Viseaza, dar ai grija ce iti doresti... si daca visul tau poate deveni realitate, nu fa aceeasi greseala ca mine, fii un invingator si mergi pana la capat. meriti asta!

duminică, 28 iunie 2009

sâmbătă, 20 iunie 2009

Inchisi in libertate

Cautand in lista mea cu amintiri am dat peste un clip, pe care un bun prieten de la Iasi il promova prin camin prin anii 2007. Mesajul piesei se poate aplica linistit si in zilele noastre. Din nefericire nu am mai auzit nimic de baieti. Cred cu regret ca a fost singurul lor clip. Pacat. Sincer consider ca aveau potential.

vineri, 8 mai 2009

Cum va fi viitorul?

Totul pare atat de simplu aici... In viziunea Microsoft viitorul e plin de imagini interactive, touch-screenuri, ziare electronice sau GPS-uri indoor. Totul ar putea fi posibil in mai putin de 10 ani. Mie imi place... Voi ce spuneti?







miercuri, 29 aprilie 2009

Esti "googalit"?

Recent Google a lansat un produs intitulat Google Me, o aplicatie care va schimba intr-o anumita masura rezultatele cautarii numelor proprii. Evident ca va exista un pret, dar nu unul pe care il poti plati cash sau cu cardul. Ci cu pretul incalcarii vietii personale si a datelor cu character personal. Cu mana ta.
Prin acest serviciu, Google va ofera posibilitatea de a va edita profilul personal. Dati click aici si va veti putea completa profilul. Veti putea adauga poze, va veti putea crea o pagina personala, va veti putea actualiza informatiile personale, va veti putea pune link-uri catre alte profile sau pagini de internet sau va veti putea declara locatia pe harta Google.
Cand numele tau a fi cautat pe Google, in loc sa apara informatii dispersate, va aparea un profil complet, exact cum l-ai definit tu, in partea de jos a paginii de rezultate.
Ceea ce este ingrijorator este faptul ca Google va aduna si mai multe informatii despre noi, intr-o forma standardizata. Ba mai mult, va afla ce pagini personale avem, ce profiluri mai avem create pe internet, ca sa nu mai vorbim de reteaua de prieteni.
In spatele afirmatiei oficialilor de la Google, cum ca acest program a fost creat la insistentele utilizatorilor, se ascunde interesul companiei de a avea acces la cat mai multe informatii despre noi. Cu alte cuvinte, daca pe vremea comunistilor, existau persoane care ne intocmeau dosare, acum facem acest lucru de bunavoie, cu mana noastra.interesant, nu?

vineri, 10 aprilie 2009

Targul de turism al Romaniei 2009

Dupa cum stiti, la Bucuresti a avut loc in luna martie o noua editie a targului de turism al Romaniei.
Piatra Neamt a fost reperezentat cu succes si a primit din partea ministrului turismului cele mai calde felicitari.
Urmariti aici un articol despre prezenta orasului nostru la acest targ iar mai jos, doua clipuri cu proiectele care fac din orasul nostru un punct de interes major pe harta turistica a Romaniei si nu numai atat. 








sâmbătă, 21 martie 2009

Iubire pierduta

Ieri s-a gasit la obiecte pierdute, in gara - IUBIRE!
Surpriza! Uimire!Iubire?
Intrebari, amagiri, stupoare... Oare cine a pierdut fericirea?
Fiecare visa ca-i a lui.
...
Ma aflam din greseala prin gara... ratacisem prin tren un stilou. Cautam. Plictisit.
Era stiloul cel nou. Cu el iti scriam poezii. Dar asta a fost de mult.
Inca mai caut stiloul sa-ti scriu poezii...
...
Te aflai din greseala prin gara. Ratacisei prin tren o umbrela. Cautai. Plictisita.
In viata ploua peste sufletul tau. Nu mai aveai cu ce sa iti acoperi inima. Dar asta a fost de mult.
Tu nu iti mai cauti umbrela. Ploua in sufletul tau cu lacrimile mele.
...
Au trecut ani peste iubirea de la obiecte pierdute.
Si eu si tu ai trecut peste acea iubire si tot nu am gasit-o...
Fiecare am visat la ea, sperand sa fie a noastra...
Visele s-au spulberat precum cuvintele ce se pierd intr-un varf de penita uitat intr-o calimara.
Acum, aparent, am gasit fiecare ce cautam... eu o umbrela, tu un stilou...
...
Iubirea nu se pierde intr-un tren ce duce departe.
Iubirea e in sufletele noastre...
Dar uneori nu cautam unde trebuie.

sâmbătă, 14 martie 2009

Hip hop-ul la putere... dar macar e cu folos

Nu ii promovez pe ei pt ca ii cunosc, ci doar pentru faptul ca in clipul lor folosesc imagini din oras, punanad in evidenta   ceea ce avem mai de pret si mai ales tot ce nu stie lumea despre noi. In plus fata  de asta clipul e original, needitat si a necesitat destul de multa munca pentru a aparea in forma lui finala aici.(imaginii originale, reale  si oameni obisnuiti  din Piatra Neamt )
enjoy:


luni, 23 februarie 2009

Piatra Neamt - cel mai verde oras

Cred ca de acum toata lumea a auzit de "umbrela verde"
Nu mica mi-a fost mirarea sa gasesc astazi aici un clasament care ma scuteste de orice comentarii si ne umple pe noi pietrenii de o deosebita mandrie.
Aici aveti clasamentul final  in topul celor mai "verzi" orase ale tarii. Cinste noua! Felicitari celor ca noi!
Tot aici veti intelege poate ca orice gest al oricarui  om conteaza in evolutia "verdelui" in Romania!















duminică, 15 februarie 2009

Clipa de senin

Inainta prudent prin tubul subtire. Era asa de subtire inca abia se misca. Il descoperise intr-o seara cand iesise cu ceilalti dupa mancare. Din dorinta de libertate, se catara deseori pe cate o conducta mai inalta. Ii placea sa ii priveasca pe toti de sus. Insa privelistea i se parea ingusta. Trebuia sa evadeze. Gandul incolti si inflori in mintea  lui pana deveni dorinta. Atunci o vazu. Era ascunsa in perete, acoperita doar cu o tabla intunecata. Era o gaura oarba, vizibila lui de acolo de sus, dar ascusa privirilor pofticioase a celor de jos...Parea o conducta destul de larga ca sa ii permita accesul pana sus in oras. Si-ar fi dorit sa fuga atunci, insa ceilalti il stiau acolo si l-ar fi ajuns imediat din urma sa il convinga sa se intoarca. Trebuia sa mai rabde o zi... Iar noaptea va reusi sa fuga, sa se strecoare prin conducta spre cerul albastru. Perspectiva unei vieti noi in oras se lumina dincolo de gaura intunecata din perete. Si iata-l mergand usor si atent spre ceea ce credea a fi salvarea sa.
 Nu le-a spus nimic celorlalti. Ce rost avea. Chiar daca mergeau in grupuri, erau dezorganizati si egoisti. Nimeni nu se gandea la fratele de langa el... De ce s-ar fi gandit el?
 Nu mai stia de cand merge prin conducta. Nu ii pasa daca i-a fost descoperita lipsa. Gandul la viata sub cerul senin ii dadea aripi. Auzise de la alti sememni ca in oras e raiul pe pamant. Drumul greu nu il deranja, singuratatea nu il deranja... albastrul de sus il chema spre el si el mergea hibnotizat.
Si in fine a ajuns. Parea un obstacol de pamant amestecat cu celofan si polistiren. Singura bariera in fata libertatii lui. Minor... prea banal isi spunea. Incepu sa traga, sa sape si sa rupa cu dintii. Impingea si muncea cu tote fortele sale si primele raze de soare ii mangaiara fata. Orificiul devenea tot mai larg. In curand va reusi sa se strecoare afara. Mai avea putin... putin... a reusit!
 Se opri un moment pentru a privi infinitatea cerului senin si mireasca tanara de primavara.
Orizontul se largi si inchise ochii sarind spre soare.
 ... Nu mai stiu nimic. Cu o ultima suflare, muri cu albastru in gand si cu o voce ce ii inunda mintea:
"Tata, tata, am mai prins un sobolan!"

vineri, 13 februarie 2009

vineri 13... mai mult decat o superstitie sau o tampenie mondiala?

 Teama de vineri 13, sau paraskevidekatriaphobia pe numele sau stiintific, este atat de raspandita incat afecteaza peste 17 milioane de oameni de pe intregul glob, estimeaza un studiu al Institutului pentru studiul fobiilor si managementul stresului din Carolina de Nord. 

 Unii sunt practic paralizati de frica si nu au curaj sa se dea jos din pat intr-o astfel de zi. „Se estimeaza ca firmele din SUA pierd 800-900 de milioane de dolari deoarece oamenii nu vor sa plece in delegatii sau sa incheie afacerile pe care le-ar face in mod normal”, afirma Donald Dossey, de la institutul mentionat. ...pe mine personal ma amuza copios... uneori sunt atat de preocupat la servici sau acasa de viata de zi cu zi incat nici nu realizez uneori ziua in care ma aflu...

 Una dintre teoriile legate de vineri 13 face o legatura intre Ultima cina a lui Iisus, la care au participat 13 persoane, inclusiv Iuda, si crucificarea care a avut loc intr-o zi de vineri. 

 Exemple mai sunt cu miile si am putea continua la nesfarsit.

E  vineri 13... o zi obisnuita din punctul meu de vedere... o zi ca oricare alta.Nu stati ascunsi sub pat. Daca e sa se intample ceva, poate foarte bine sa cada si patul peste voi.Nu va feriti de pisici negre... credeti ca ele isi aleg intentionat persona prin fata careia sa treaca,intuind ca aceasta va avea ghinion?Fiti seriosi... imaginati-va doua pisici stand de vorba:

-ce faci motane?

-a, buna pisicuto...

-draga l-ai vazut pe ala pistruiat din mutimea aia care vine incoace...

-da... nu prea imi place fata lui...ce zici sa trec prin fata lui, am informatii ca il va calca o masina la intersectia urmatoare

Nu uitati sa nu treceti pe sub o scara, garantat imediat dupa ea va pandeste  cineva gata sa va arunce in cap vreo galeata, un bolovan, o punga cu apa..Am uitat sa  intreb... ati spart cumva oglinda? Da? E clar... am auzit in mass-media ca vor urma 7 ani de criza... era si cazul sa se sparga si la tine oglinda aia nenorocita...

E devreme in zi... nu pot sa plec la servici acum... astept sa treaca cele 3 ceasuri rele si pe urma mai vad eu...

 

marți, 10 februarie 2009

in memoria lui Marian Cozma

Dupa cum bine stiti deja, o veste teribila care a facut inconjorul Europei..."Marian Cozma, fostul pivot al echipei nationale de handbal a Romaniei, a fost injunghiat mortal in inima de niste rromi, intr-o discoteca din Ungaria.
Cozma se afla alaturi de doi colegi de la Veszprem, echipa sa din Ungaria, intr-un club de noapte, acolo unde unul dintre handbalisti serba ziua de nastere a copilului.
Grupul a intrat in discutii aprinse cu mai multi rromi, iar acestia nu au stat mult la masa argumentelor. Au scos cutitele si i-au atacat pe sportivi. Cozma a fost lovit in inima si a incetat din viata in spital, dupa doua ore de chin."
Astazi la amiaza, cortegiul funeral cu trupul neinsufletit al tanarului handbalist roman a intrat a intrat in tara.
In drumul sau spre Bucuresti, in ultimul sau drum, Marian Cozma s-a oprit in fiecare oras in parte si a fost intampinat si aclamat de mii de oameni ca un adevarat campion.
Inmormantarea va avea loc vineri in capitala.
Odihneasca-se in pace!

duminică, 8 februarie 2009

Piatra Neamt

Fiindca reclamatii vor exista oricand, si fiindca lumea e plina de voci care mai de care mai ciudate, printre altele mi-a ajuns la ureche ca vidoclipurile din stanga jos nu ar fi de ajuns pentru promovarea orasului nostru. Prin urmare am dat curs unei sugestiei/reclamatii si va ofer cu ajutorul unui pietrean adevarat si  cu multumirile de riguare, un clip despre orasul nostru, Piatra Neamt:
tot respectul pentru MihaiZeu

miercuri, 4 februarie 2009

Google Earth 5.0 beta si Google Ocean

De Google Earth a auzit toata lumea. O prima versiune, deacum clasica care a adus in fata ochilor nostri  harti istorice, harti virtuale  si harti mai mult sau mai putin reale ale fiecarui punct de pe acest glob pamantesc. Si in momentul in care eu personal si multi ca mine sperau intr-o inbunatatire a hartilor terestre si eventual adaugarea de detalii imbogatite pentru fiecare oras in parte,s-a lansat ... Google Ocean.
 O a doua varianta, lansata de  Google Earth 5.0 beta si Google Ocean, o varianta mult mai complexa si, spun ei, mult mai bine pusa la punct,  permite vederea fundului oceanelor, a epavelor,  plus  filmulete cu diverse tipuri de pesti, balene, tot ce inseamna practic subacvatic. 
Curiosi cum va fi? 
Un clip demo mai spulbera putin din mister, pana ajungeti sa instalati noua verisune pe pc-urile  dumneavoastra.

luni, 2 februarie 2009

Din invataturile prietenilor

"Eram o persoana foarte fericita. Aveam o minunata prietena cu care ma intalneam de mai bine de 1 an, asa ca ne-am decis sa ne casatorim.
Exista o singura chestiune care ma deranja. Frumoasa ei sora mai mica. Viitoarea mea cumnata 
tot timpul se imbraca cu fuste mini (extrem de mini), iar in vocabularul ei nu exista cuvantul sutien, darmite in garderoba ei.
Culmea era ca intotdeauna cand ma aflam in preajma ei mereu scapa cate ceva pe jos, iar cand se apleca sa ridice imi oferea o priveliste mai mult decat frumoasa. Era clar. O facea in mod deliberat.
 Pentru ca asemenea scene nu se intamplau daca era si altcineva de fata.
Pregatirile de nunta fiind in toi, intr-o zi micuta surioara m-a sunat si m-a chemat sa mai verific 
ceva la invitatiile de nunta. Am luat-o de buna si i-am spus ca vin in cateva minute.

Era singura cand am sosit si a inceput sa imi sopteasca ce dorinte si sentimente are pentru mine.
 Mi-a spus cat de mult ma doreste si ca ar vrea sa facem dragoste macar o data inainte de a ma insura si a ma darui surorii ei pentru intreaga viata. Eram total socat si nu am putut scoate un cuvant.
Mi-a spus ca merge la ea in dormitor iar daca doresc un ultim salbatic “zbor” nu trebuie decat sa intru la ea in camera. Am ramas ca o stana de piatra, stupefiat de cele ce auzeam, uitandu-ma dupa ea cum urca scarile.

Am stat asa cateva momente, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire. Am deschis usa, 
cautand cu privirea locul unde mi-am parcat masina, cand au inceput ropote de aplauze.

Toata familia viitoarei mele sotii era adunata in fata casei si ma aplauda. Cu lacrimi in ochi,
 viitorul meu socru s-a apropiat de mine si a inceput un mic speech: “Nici nu iti poti imagina 
cat de mandri suntem de tine ca ai trecut cu felicitari acest test. Nu as putea gasi un barbat 
mai bun pentru fiica mea daca as cauta in toata lumea. Bine ai venit in familia noastra!”

Morala:
INTOTDEAUNA pastreaza prezervativele in masina…"

Fotografia mea

Un om obisnuit, calator prin lume si prin viata, in cautarea locului pierdut. 

Cu totii avem un loc pierdut pe care speram sa il descoperim macar odata in viata. In cautarea mea de sine, am calatorit in ultimii cinci ani in peste treizeci de tari, am fost voluntar in proiecte umanitare si am ajuns pedagog la o scoala pentru copii speciali in Danemarca.

Am scris doua carti, prima fiind o colectie de proza scurta adunate intr-un volum cu talc intitulat Raze de senin. A doua carte, un roman al descoperii omului intr-o altfel de viata, intr-o normalitate aproape ireala, o cautare a fericirii si a implinirii sufletesti. O carte traita inainte de a fi scrisa, intr-o viata de om imbulzita in sase luni de zile, atat cat a durat proiectul umanitar din care faceam parte - "Iubesc. India mea". Un pasaj din carte precum si formularul de comanda le gasiti  aici.