sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Proaspătă de la tipar

Noua mea carte "Iubesc. India mea" a ieșit de sub tipar. Lansarea oficială  va avea loc, așa cum am mai spus, în preajma Crăciunului .

joi, 24 noiembrie 2016

Noua mea carte: Iubesc. India mea

Vă prezint în premieră coperta noii mele cărți intitulată: ”Iubesc. India mea”
Lansarea va avea loc în preajma Crăciunului la o dată pe care o voi anunța ulterior.
Noi fotografii cu cartea dar și povestiri desprinse în premieră din paginile ei, vor aparea aici în zilele următoare.
Până atunci, începând de astăzi, un număr limitat de volume este disponibil pentru comandă online înainte de lansare.
Nu ezitați să mă contactați pentru detalii.
Vă mulțumesc!

luni, 21 noiembrie 2016

Un fel de fericire

Am început de curând să merg prin mahala, făcând un sondaj de opinie cu privire la nivelul de trai și gradul de satisfacție a vieții. E incredibil ce rezultate am. Pe lângă faptul că merg printre ei și intru în casele lor, minunându-mă de ceea ce văd, descoperindu-le viața, totul e fantastic! Experiența e imensă, iar ceea ce aflu e aproape de neimaginat. Oameni trăind grămadă câte patru, cinci sau chiar mai mulți într-o singură cameră, fără mobilier, doar cu rafturi săpate în perete, având ușile și acoperișul de metal, fixat cu pietre mari, peste patru pereți de cărămidă arsă; oamenii ăia, cu hainele rupte și decolorate se consideră fericiți!

marți, 15 noiembrie 2016

Ganduri de departe sau aventuri din Caraibe (partea a doua)

Daca nu ati citit prima parte a povestii, o gasiti aici 

Valurile erau mici in oceanul cel mare. Straveziul luminos al apei se imbina curios de frumos cu nisipul negru de pe plaja. Dupa inundatie apele au spalat malul de resturi, aducand nisipul inapoi. Am fost surprins sa vad ca e negru.
”E o insula vulcanica, la ce te asteptai?”

duminică, 6 noiembrie 2016

Ganduri de departe sau aventuri din Caraibe (partea intai)

Vantul batea napraznic. Ploaia rapaia pe acoperisul de tabla, iar peste plasa de tantari din fereastra, se agatasera picaturi de apa, precum roua se aseaza dimineata peste panzele de paianjeni. Negrul infinit al oceanului zambea haotic din ochiul sau intunecat, in timp ce vantul scuipa in noapte copaci si stalpi de telegraf, ravasindu-i precum betisoarele de marocco, laolalta cu devarsarile de mal, frunzis, gunoaie, intr-o agonie furibunda a naturii dezlantuite. Un uragan ca in filme, am prins a-mi spune, fara sa fiu speriat catusi de putin de imaginile apocaliptice care se desfasurau dincolo de fereastra micutei camere de hotel in care eram cazat. 

joi, 7 aprilie 2016

Ieri, cȃnd erai...

Nu-mi sunt cuvintele clare şi mintea se ascunde ȋn ceaţă. Un vȃnt năpraznic m-a doborȃt tăios şi acum mă sfarmă ȋn enclave ȋntunecate şi grele. Ȋntr-o bezna haină mă zbat ȋn tristeţe. Mi-e mută ştiinţa, mă ȋnfioară şi ţipă, durerea din mine.

duminică, 17 ianuarie 2016

Te salut romȃne, om frumos!

Te salut, ce mai faci? Am văzut că ai trecut pe aici. Ai trecut şi ai stat. Am ȋnţeles că pădurea şi munţii te-au fermecat. Am citit că oamenii noştri te-au impresionat prin ospitalitate, bun simţ, devotament şi dorina de a-ţi arăta cȃt de frumoşi suntem. Aşa obişnuiam cu toţii să fim.
Romȃnia e frumoasă, nu-i aşa?